Vasile GURĂU, n. 25 februarie 1930, localitatea Păunești, jud. Vrancea. Fiul Paraschivei și al lui Nică Gurău. Prozator. Absolvent în 1950 al Liceului nr. 2 din Cluj-Napoca, după ce primele clase le-a terminat la Liceul „Unirea” din Focșani. Acuzat de activitate politică subversivă și de crimă de uneltire împotriva statului este arestat în toamna anului 1950 și condamnat la 6 ani de închisoare. A fost deținut al închisorilor comuniste din Iași, Buzău și Galați, iar în primăvara anului 1951 a fost trimis la Canal. A absolvit ulterior cursurile Facultății de biologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost asistent și lector al universității absolvite, apoi profesor la Institutul Pedagogic din Brașov. În 1970 a emigrat în R.F.G., unde a obținut azil politic. S-a stabilit la Freiburg, unde a funcționat ca cercetăror la universitatea din localitate, apoi ca profesor la Liceul „Merian”. Membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2001. A debutat în 1984 cu romanul Zâmbet printre lacrimi, două volume.
OPERA: Zâmbete printre lacrimi, vol. I și II (1984); Mânjii (Reîntâlnirea cu copilăria) (1986); Zborul Mămăruței (1987); Blestemul (1989); Mirajul umbrelor (1999); După gratii (1999); Drum bifurcat (2000).