N. 24 februarie 1928, Brașov. Filosof, eseist. Înscris la cursurile Facultății de Construcții Civile și Industriale a Institutului de Construcții din București, absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București. Fiul Elenei (n. Ghimbășan) și al lui Alexandru Ioan Surdu. Cercetător la Biblioteca Centrală Universitară, ulterior la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice a Ministerului Învățământului, la Muzeul Literaturii Române și la Academia Română. Academician (membru corespondent din 1992, membru titular din 1993), director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, vicepreședinte al Academiei Române. Profesor universitar. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1992. Președinte al Despărțământului Central-Brașov al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român, ASTRA. Director al revistei ”Astra”. Autor a circa 400 de studii și articole, preponderent de filosofie. Editări de texte semnate Titu Maiorescu, Athanase Joja, Ștefan Odobleja, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Alexandru Bogza, Dimitrie Cantemir. A tradus din limba germană lucrări importante din Immanuel Kant, Ludwig Wittgenstein, Karl R. Popper, H. Lazarus & H. Steinthal, Titu Maiorescu și Nae Ionescu. Autor a peste 150 de recenzii. Colaborator al filosofului român Constantin Noica, cu care a publicat în 1975 la Editura Univers lucrarea Mihai Eminescu. Lecturi kantiene, în colaborare și cu Constantin Floru. A debutat în 1964 cu studiul Bemerkungen zur Frage der Wahrheit in den Ersten Analytiken, în colaborare cu G.N. Öffenberger, în Analele Universității București, seria Acta logica. Debutul editorial s-a produs în 1971 la Editura Științifică, cu lucrarea Logica clasică și logica matematică, teza de doctorat pe care o va susține abia în 1976, ca urmare a stingerii din viață a conducătorului științific, Athanase Joja. Premii literare: Premiul “Vasile Conta” al Academiei Române în 1975; Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru critică, istori literară și eseu „Octav Șuluțiu” în 1996; „Premiul „Opera Omnia” al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România în 2015”; Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler în 2004.

OPERA: Logica clasică și logica matematică (1971); Elemente de logică intuiționistă (1976); Neointuiționismul (1977); Actualitatea relației gândire-limbaj. Teoria formelor prejudecative (1989, reed. 2005); Șcheii Brașovului, monografie etnologică (1992); Pentamorfoza artei (1993); Elogiul filosofiei românești (1994); Vocații filosofice românești (2003); Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX (1999); Gândirea speculativă (2000); Filosofia modernă. Orientări fundamentale (2002); Confluențe cultural-filosofice (2002); Filosofia contemporană (2003); Filosofia contemporană (2003); Mărturiile anamnezei (2004); Rumänische Beiträge zur modernen Deutung der Aristotelischen Logik (ed.) (2004); Istoria logicii românești, coord. (2006); Aristotelian Theory of Prejudecative Forms (2006); Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței (2007); Teoria formelor logico-clasice (2008).

REFERINȚE CRITICE (selectiv): Petru Ioan, Dumitru Gheorghiu, Călin Candiescu, Aurel Ion Brumaru, Constantin Sălăvăstru, Victor Isac, Alexandru Boboc, Teodor Vidam, Dimitrie Roman, Dragoș Popescu, Mona Mamulea, Marian Vasile, Ștefan Dominic Georgescu, Marius Dobre, Victor Emanuel Gica, Mihai D. Vasile, Viorel Vizureanu, Mircea Itu, Florin Grigoraș, Constant Călinescu, Eugeniu Nistor, Elena Solunca, George Lăzăroiu, Andrei Carpeneanu, Jean Dumitrașcu, Teodor Dima, Ion Itu.