N. 26 aprilie 1997, Cluj-Napoca. Poetă și traducătoare. Nepoata scriitorului și universitarului clujean Gavril Scridon. A studiat literatură comparată la King’s College London și scriere creativă la Universitatea din Oxford. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 2023. A debutat în 2016 în Wild Court: an international poetry journal. A publicat primul volum de versuri în limba română în 2021, Hotare, în urma câștigării unui concurs literar organizat de Editura Universitară, „Împlinește un vis”. A colaborat la publicații românești: România literară, Observator Cultural, Steaua, dar în special la publicații din Marea Britanie și Statele Unite: The London Magazine, Oxford Review of Books, Wild Court, World Literature Today. Asymptote Journal, Oxford Poetry, The Theatre Times, European Literature Network, Syntopic, Apofenie, Harana Poetry, Caesura, Delos UF, E Ratio, Napkin Poetry Review. Este redactor pentru poezie la E Ratio Poetry Journal. A publicat patru volume de versuri în străinătate. A tradus în engleză din opera lui Ion D. Sîrbu, Ioan Flora, Ion Cristofor și Traian T. Coșovei (în colaborare cu Adam J. Sorkin). A câștigat Premiul Editorial STAAR din partea Universității Oxford pentru activitatea de jurnalist cultural (2020) și a fost nominalizată de publicația Oxford Review of Books la secțiunea Short Fiction Prize (2019). A câștigat premiul I la „Festivalul Literatura tinerilor” organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun (2023) și a fost desemnată scriitoarea lunii septembrie la Gala Scriitorii Anului (2023).
OPERA LITERARĂ: poezie: Hotare (2021); A Romanian Poem (2022); Calendars (2022); Across The Nile-Green Sky (2022); Unicornucopia (2022); eseuri: coeditor (alături de Robert Gabriel Ciobanu) al lucrării Exerciții pentru o altfel de diversitate (2022); traduceri (în volum): Ion Cristofor, Soomewhere a blind child (2021); Traian T. Coșovei, Night with a Pocketful of Stones (2021, în colaborare cu Adam J. Sorkin); Mihaela Coșescu, The Story of a Laddle (2022).
REFERINȚE CRITICE: Ion Cristofor, Adrian Lesenciuc, Mihok Tamas, Andrei Mocuța, Mircea Popa, Simona Preda, Alexandru Sfârlea, Chris Tănăsescu.
„Dacă Andreea Iulia Scridon își definește statutul său social ca unul ambivalent, de româncă și de americancă, e sigur că percepția ei despre lume e apropiată de cea a unui George Steiner, cel care considera, în După Babel, că „orice exercițiu al limbajului, chiar monolingv, este deja un act de traducere”, „traducerea fiind, formal și pragmatic, implicită în orice act de comunicare”. Iar eruditul poet mexican Octavio Paz sublinia că a învăța să vorbești înseamnă a învăța să traduci. După marele poet amintit, poezia nu e decât o punte între limbajul universului și universul limbajului.” (Ion Cristofor, Andreea Iulia Scridon și lirismul ca traducere. Syntopic.ro)
„Andreea Iulia Scridon plonjează direct în amănuntele vieţii cotidiene din care extrage cu plăcere banalul. Elementul baladesc îi străbate cântecul insolit, mereu adaptat sau demontat, când elegie, când cântecel, când tânguire, când descântec sau invocaţie. Farmecul sau farmecele zicerii străbat spaţiul şi timpul conjugând într o formulă sui generis sacrul cu profanul şi iubirea cu moartea. Râsul şi dansul, dedublarea şi bucuria devin forţe complementare ale sufletului postmodern, trecut prin experienţa emigrării. Hotare oferă radiografia sufletului feminin atras în plasa de păianjen a însoritei Florida, ispitit mereu de vârtejul înălţimilor sau de abisul cel mai adânc. Un repertoriu din care nu lipsesc metamorfoza, pribegia, nostalgia, exilul.” (Andrei Mocuța, Arca, nr.1/2022).