N. 19 iulie 1970, în Brașov. Teolog. Poet, prozator, eseist, critic și istoric literar. A absolvit Liceul de Științe ale Naturii la Brașov (1989) și Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” la Sibiu (1994), unde a obținut și titlul de doctor în teologie cu teza Contribuția Școlii Ortodoxe Teologice din Sibiu la dezvoltarea pedagogiei românești (2005), și atestatul de abilitare (2017). Este preot și profesor universitar, decan al Facultății de Teologie din Sibiu. Conduce Centrul de cercetare teologică din cadrul universității sibiene. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov, din 2021. Membru a numeroase asociații profesionale, printre care ASTRA Sibiu, Societatea Academică de Antropologie, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Associazione Culturale Amici di Santa Croce și International Orthodox Theological Association. A debutat în 1995 în Revista teologică, iar în volum 2001 cu literatură omiletică, Iubite-voi, Doamne… și Iată, Mirele vine… ambele publicate la Editura Tehnopress din Iași. În 2003 a publicat primul volum de proză pentru copii, Căluțul lui Dumnezeu (Ed. Bunavestire). A colaborat la revistele Astra, Libris, Tribuna, Dilema Veche, Observator cultural, Capital cultural, Lumina, Telegraful român, Foaia diecezană ș.a. A tradus din latină, greacă, franceză și italiană scrieri patristice ale Sf. Ambrozie, Sf. Daniil Stâlpnicul, Sf. Grigorie cel Mare, Sf. Simion Metafrastul și literatură de specialitate. A coordonat numeroase lucrări teologice, de critică și istorie literară. A publicat peste 60 de cărți în calitate de unic autor, peste 200 de studii în volume colective și în publicații de specialitate, peste 200 de articole și eseuri de spiritualitate, istorie și cultură, peste 200 de recenzii de carte și studii introductive (literatură și scrieri teologice), a coordonat peste 30 de lucrări colective. A susținut numeroase conferințe în țară și străinătate. Cărți semnate de Constantin Necula au fost traduse în maghiară, germană, engleză, spaniolă. Pentru activitatea sa a fost distins cunumeroase premii și distincții, printre care premiul cultural al Regiunii Toscana Pegasus d’Argento (2017) și Ordinul Sf. Ioan Gură de Aur acordat de Patriarhul Biserii Ortodoxe RomâneOPERA: poezie: În așteptarea zorilor de lună (2015); proză: Căluțul lui Dumnezeu (povești și povestiri pentru cei care n-au mai citit de mult povești) (2003);  Ogorul cu îngeri (2015); eseu, critică și istorie literară: Gheorghe Lazăr – Învietorul (2009); Provocările străzii (mic catehism vorbit) (2011); Îndumnezeirea maidanului (2015); Pedagogia poveștii. A fost odată, pe când poveștile nu aveau televizor (2016); Risipitorii. Meditații la Evangheliile Duminicilor de peste an (2020); Picătura de carte. Fișe de lectură (2020); traduceri: Sf. Ambrozie. Viu va fi sufletul meu, părți alese din Comentariul la Psalmul 118 (2000); Sfântul Daniil Stâlpnicul (2007); Sf. Grigorie cel Mare, Viața Sfântului Benedict de Nursia. Dialoguri: cartea a II-a (2008); Sf. Simion Metafrastul: Sf. Spiridon Traumaturgul (2013); Marcellino, o minune de băiețel (2014). lucrări coordonate/ ediții critice: Mitropolitul Andrei Șaguna, Texte alese (2010); Pr. Dumitru Belu. Din domeniul Omiletici (2012); Pr. Dumitru Belu. Chemări la slujire (2012); Pr. Dumitru Belu.Curs de Omiletică. Momente din istoria predicii. Teoria Predicii (2012); Ioan Lupaș și alți preoți din Protopopiatul Săliște. Mângâiați poporul! Cuvântări Bisericești (2019); Ioan Lupaș. Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești ardelene (2019); Zacharia Boiu. Frunze de laur. Poesii eroice din anii 1877-1878 (2019); Horia Petra-Petrescu, Viața și Scrierile lui Ion Luca Caragiale. Teză de doctorat publicată în Leipzig în anul 1911 (2020); Zacharia Boiu, Semințe din Agrul lui Christos. Cuvântări Bisericesci. Pe toate duminecile, prasnicele și sărbătorile de preste an, precum și la casualebisericesci, publice și private (2020).

REFERINȚE CRITICE: Maria Curtean, Ion Dur, Stelian Gomboș, Alexandru Hrab, Alina Lebu, Adrian Lesenciuc, Ștefan Mărculeț, Maxim Morariu, Romeo Petrașciuc.

COMENTARII CRITICE: Spirit care cunoaște proba deșertului și a unor scenarii paideice petrecute aici și aiurea cu patosul încercărilor în tot atâtea experiențe pastorale, slujitor al Mântuitorului nu doar în lumea mundană și împărțindu-se fără a-și efasa ori împuțina identitatea de sine cu egala iubire de semeni între Biserică, școală și stradă, Constantin Valer Necula este în egală măsură preot, dascăl și poet. Nu știu dacă este la mijloc o succesiune de roluri și nici dacă în cazul în care ar fi ordinea nu poate fi exact inversă sau dacă nu cumva pentru a face de prisos convențiile mai degrabă didactice altul este adevărul, fiecare parte are forța întregului deodată cu celelalte […]. În rolurile complementare pe care prin firea sa le trăiește fie în spațiul saturat de sacru al Bisericii, fie în cele al cetății în care trenscendentul coboară pentru a invoca un gând blagian, poezia reprezintă însă pentru C. Valer Necula grundul propriei fiinte. Vorbele sale aproape oriunde ar fi rostite, dar și comunicarea sa nonverbală, au implicit o urzeală eminamete poetică, aici avându-și obârșia poate vraja discursului său atat de fascinant prin simplitatea profundă a lexicului și a construcțiilor încărcate de emoție și sapiențial, trăsături potențate desigur de formația sa teologică, o structură care atunci când fecundează straturile de adâncime ale culturii personale poate genera un fel de discurs îndrăgostit.  (Ion Dur, Spovedania unui poet neînvins. La ce bun poeții în vremuri sărace?!, în Critica judecății de gust, ed. Eikon, 2017).

Pages: 1 2