Petre FRÂNCULESCU

N.25 septembrie 1914, în loc. Deagurile, jud. Argeş – d.8 martie 1984, Braşov. Fiu al lui Dumitru Frânculescu, cu o poziţie socială bună, mutat la Roşiorii de Vede. Absolvent al Liceului din Roşiori şi Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. Poet. Debutează în 1932 la publicaţia lunară Scânteia din Turnu Măgurele. Publică poezii în ATOM  şi SO4H2 (Turnu Măgurele), Drum (Roşiorii de Vede), Spiritul vremii (Băneasa – Teleorman), precum şi în revistele bucureştene Vremea şi Universul literar. În 1934 devine redactor la Drum, împreună cu Nicolae Stănescu-Udrea. Face parte din gruparea omonimă, sub preşedinţia de onoare a lui Zaharia Stancu. Poeziile scrise în 1932 sunt adunate în volumul de debut Dragoste, dar publicarea acestuia devine posibilă abia în 1942, la Tipografia „Unirea” din Braşov. În Braşov se stabileşte în 1938 şi devine ofiţer de poliţie, iar apoi, chestor fiind, şef al Poliţiei Municipale. Hărţuit politic din 1948, arestat şi condamnat în 1949, după ce devenise membru al Uniunii Scriitorilor, printre acuzaţi numărându-se şi ziaristul Sandu Plugaru de la Drum Nou, pe care îl protejase în perioada 1940-1941. Trimis în lagărul de la canal până în 1954. După întoarcerea la Braşov se angajează ca tehnician la CONDMAG. Este abandonat de toţi prietenii scriitori. Romanul autobiografic la care scria, neterminat fiind până în1984, se pierde.

OPERA: Dragoste (1942); Poezii în album(1947).

REFERINŢE CRITICE (selectiv): Vasile Ghionea, Antologia Scriitorilor din Ţara Bârsei (1945); D. Gherghinescu-Vania, Vasile Copilu-Cheatră, Grigore Cojan.