Ion SASSU DUCŞOARA

Pseudonim al lui Ion Sassu, n. la 19 octombrie 1915, Purcăreni, Braşov, d. 19 octombrie 2000, Braşov. Fiu al Mariei şi al lui Vasile Sassu. Absolvent al Şcolii Normale din Făgăraş. Culegător pasionat de folclor. Poet, prozator. Debut publicistic în 1936, în revista Plaiuri săcelene. Colaborează la Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Ardealul, Drum nou, Luceafărul de ziuă. Redactor la Gazeta Transilvaniei, din 1944 al Foii pentru minte, inimă şi literatură şi redactor-şef al Gazetei Transilvaniei. Debutează în volum cu Poeme pentru omul nou (1947), publicat la Tipografia „Unirea” din Braşov. Primul secretar al filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România, delegat din partea Braşovului la conferinţa de constituire a uniunii în 25 martie 1949 la Bucureşti. Exclus din Partidul Comunist Român în 1952 şi din Uniunea Scriitorilor în 1959 (fiind reprimit abia după revoluţie). A fost inclus în Antologia lui Vasile Gionea (1945). În 1997, filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor din România i-a decernat premiul „Opera omnia”.

OPERA: Poeme pentru omul nou (1947); Poiana narciselor (1990); Musafirul de dimineaţă (1993); Comoara lui Carole (1994); Profeticul mâine (1997); Tâlcuiri pe ecran (2000).

REFERINŢE CRITICE (selectiv): Vasile Gionea, Petre Homoceanul, Ana Blandiana, Dan Tărchilă, Ovidiu Moceanu.